De câte ori sa întâmplat să vezi ceva și să-l dorești, sau să vrei să faci ceva asemănător, sau pur și simplu săl admiri, cu un intuziasm de parcă ai vrea să devină fructul creației tale, intre timp ce invidia, surprinderea, admirarea și simpatia, în proporții juste crează un cocktail de sentimente care se numește aspirazie
Dece se petrec aceste stări ? Ce se află în spatele acestor fenomene Dece lumia se comportă în așa fel? Aceste întrebări sunt ceia ce ne împinge sa începem mica noastră călătorie în lumea psihicului (mintei umane) unde toate misterele lumii își iau existența.
Acum imaginațivă o persoană care poate face totul, cu ce ar trebui să înceapă? ; de cât timp ar avea nevoie? ;Cu toate cerinzele cotidiene ar fi început multe lucruri dar nici unul din ele nu lear fi putut duce la capăt și sar confunde cu ceia ce dorește și cu ceia ce poate face . Și pentru a evita aceste disturbări, organismul nostru e prevăzut de așa numita predispoziție pentru o anumită activitate precum am vorbit în articolul precedent. personalitatea este ceva ce este in noi și strigă ne încetat (lasămă să fac cum știu ). Și definiția personalității ar suna în felul urmator:
Personalitatea este un sistem psihic unde toate abilitățile sau predespozițiile ce pornesc de la structura genetică termin in mediul în care trăiește; sau :
Personalitatea este un sistem psihic al cărui bază perceptivă este nemijlocit coordonată de către structura genetică, și manifestarea acestea este rezultatul unui proces metilic dintre informația externă și informația elaborată deja internă
Deci noi ne naștem cu abilități care ne permite să acționăm sau să modelăm ceia ce ne înconjoară într-un mod total particular și individual.. ceia ce ne permite să avem o poziție sau loc în societate în mod natural. 
Dar în zilele noastre pare că educația a făcut o greșeală mare pentru că a încercat să standartizeze personalitatea în mod artificial conform teoriei lui John Watson psiholog renumit din Statele unite ale Americii când a enunțat un exemplu care a devenit faimos: ” Dați-mi o duzină de copii sănătoși și de o constituție robustă și un ambient organizat conform principiilor mele specifice vă garantez că voi fi în stare să creezi un medic, un avocat , un artist, un imprenditor, un delicvent”.
Și în acest sens eu sunt de acord cu el, în taradevăr ființa umană are o abilitate imensă de ași crea personalitatea în funcție de circumstanțele impuse. Dar preocuparea mea nu este transformarea în sine ce durata acestea. Și aici vreau să explic mai în detaliu; Abilitățile noastre sunt înăscute și aparțin Eu-lui, ca ceva personal, și toate structurile psihice corespund acestei structuri genetice. Dacă încercăm să introducim prin educație impulsiuni artificiale cu scopul creării unei personalități diverse de cea pentru care este predespus structural sistemul psihic, condamnăm abilitățile căpătate prin eriditate genetică( când vorbesc de ereditare genetică nu mă refer la ereditarea părinte fiu. Ci la cazualitatea naturală ) să tacă prin constrângere
. În așa fel sistemul nostru psihofizic este suprasolicitat : 1 sistemul nostru psihic are o structură inăscută și sistemul nostru fizic îi crează condiții necesare pentru a se dezvolta și evolua. Acest proces necesită un cert consum de energie; 2 o anumită cantitate de energie este declanșată pentru a menzine în activă formă procesul psihic alternativ și 3 fizicul nostru consumă dublă energie, pentru a menzine cu reflexe necondiționate personalitatea impusă de către circumstanțe.
Dacă totuși încercăm să introducim în sistemul psihic abilitați căpătate cu scopul de a crea o personalitate, alta decât cea înnăscută o condamna condamnăm la un refuz continuu de către psihic. La fel cum se întâmplă în cazul transplantului de organe. Exemplu: Dacă o persoană î-şi face transplant de organ acesta din urmă este refuzat de către organism chiar dacă funcția sa este exactă cu cel original. Acest refuz este efectuat de un sistem numit ” imunitar „care percepe organul nou ca corp străin. La nivel psihic se petrece un proces simil.
Abilitatea nouă nu este recunoscută de către sistemul responsabil de integritatea psihică. Și pentru ca această abilitate căpătată să rămână în continuare și sistemul psihic să adapteze EU-l, este necesară o medicină anti-rejectoare, menite să împiedice, resorbiția, respingerea transplantului de către organismul respectivului pacient. O medicină care se folosește în cazurile transplantului ce adoarme anti corpii sistemului imunitar. Și pentru sistemul psihic medicina anti- rejectoare este „medicina stimul” care manipulează psihicul pentru a nu depune rezistență, și intervine cu „motivanți „,ca să stopeze impulsurile difensive al sistemului psihic, care sunt: plictiseala, confuzia, oboseala precoce, atenția redusă, efort excesiv, lipsă de interes, necesitatea de pauze excesive, creșterea excesivă al valorii efortului depus părândui ca a muncit foarte mult. Ne mulțumirea față de timpul ce trece pentru că psihicul nu a făcut nimic din ceia pentru ce este predespus.
Noi ființele umane putem executa funcții sociale și adopta abilități care nu țin de caracteristica psihicului individual, dar pe o perioadă scurtă de timp strict necesară de a putea ieși dintr-o situație particulară (supraviețuire; sau cazuri extreme sociale.). Flexibilitatea psihicului uman permite aceste schimbări de personalitate,, cum am spus mai sus dar în timp îndelungat poate provoca boli de ansie, alzaimer, demență -senilă, dipresii. Din cauza unui sistem „amnezic-infantil” care joacă un rol foarteimportant in dezvoltarea și evoluarea psihicului copilului. Dar despre acest fenomen psihic am rezervat un articol aparte
psihologia pentru societate 